#Ziua 7371

Salut!

   Sunt un biped aflat în lumea asta mare,un simplu om sau să spun mai uşor un copil,care ca toţi ceilalţi visează la un viitor măreţ,împlinire, fericire, o familie, un job, etc.

Despre mine? Uite câteva cuvinte care m-ar putea descrie: energie,sociabil,nocturn,prietenos,copilaros,cu simţul umorului,imatur,încăpăţânat,ordonat,punctual,creativ,supărăcios,open-minded..şi aşa mai departe. Nu mă pricep prea bine la a-mi face o descriere, las persoanele din jur să o facă.

   De ce am ales să fac asta? Nu ştiu să răspund sincer să fiu. Am simţit că trebuie doar să o fac. Am simţit nevoia pe moment de a scrie,şi de a reflecta asupra unor lucruri legate de mine(cu puţin ajutor,poate am să înţeleg ce se petrece cu mine).

   Sunt înconjurat de persoane,dar cu toate acestea mă simt mai singur ca niciodată, mă simt „rece”,slăbit şi totodată secat de orice fel de putere.Teoretic ar trebui să mă încarc cu „energie” de la oamenii din jurul meu,dar nu pot face asta.

   Trec prin nişte momente grele, momente prin care nu am mai trecut până acum şi nu ştiu cum să fac să fie bine,să ies la capăt astfel încât să pot simţii că trăiesc.Gândurile mi-au luat-o efectiv aiurea,nu sunt capabil să mai gândesc cum gandeam acum ceva vreme. Cum am spus şi unei persoane „mă aflu pe un drum,pe care merg în cerc la infinit, sunt conştient de asta, dar nu ştiu ce să fac”.

   Tânjesc, da tânjesc după o persoană căreia să-i pot oarecum să îi pot plânge pe umăr, o persoană care să-mi fie aproape,şi să-i pese cu adevărat. Am prieteni, da…dar cum e vorba românească „fiecare cu aia mă-sii”. Urăsc singurătatea, mă distruge pe interior, mă frământă…mă gândesc de multe ori : „am să mor singur?”. Poate că sunt dependent de o persoană…

   Am vorbit de asemenea cu o prietenă, o veche prietenă, îmi e dragă…Am aflat că e bine,nu mai vorbisem de foarte mult timp cu ea, deoarece am fost prea copil şi prea încăpăţânat încat odată ce ne-am certat, am refuzat să îi mai scriu.Acum mi-am luat inima-n dinţi şi i-am scris, m-am simţit enorm de bine când am auzit că e bine.

   …nu ştiu!…am să revin.

Uneori, de cele mai multe ori, singurătatea asta afectivă şi chiar fizică dă o stare de insatisfacţie, ca să nu zic deznădejde, bipedul uman e făcut să trăiască în cuplu.

J.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: