Punct ochit, punct lovit.

Am ajuns într-un punct în care nu mă mai aștept nimic de la nimeni.

Mi-e atât de indiferent dacă cineva pleacă sau rămâne.

Dar dacă rămâi, promit să zâmbesc.

Iar dacă pleci, tot o să zâmbesc pentru că știu ca la un moment dat eu aș fi fost cel ce pleacă, nu?

Văd pe stradă oameni fericiți în timp ce vin de la facultate,îi văd și în autobuze, îi olocolesc întrucât fericirea lor îmi perturbă liniștea și asta pentru ca realizez ca undeva pe drum eu am fost cel ce a greșit.

Poate nu am făcut alegeri corecte , poate că am dat cu piciorul unor oameni pe care trebuia să îi țin aproape , sau poate că nu m-am bucurat îndeajuns de ceea ce am primit și nu am apreciat suficient de mult toate șansele care mi s-au oferit…

 

Dar până la urmă cine nu a facut-o?

Și până la urmă… trebuie să mă relaxez, voi absolvi această facultate , îmi voi gasi un job, voi deveni adult, voi găsi pe cineva care să mă iubesască…am o viață înainte și consider faptul că LUCRURILE AU NEVOIE DE TIMP.

Keep in touch, J.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: