I need to rest(in peace)

Well.

Am terminat si saptamana asta. M-am hotarat astfel in fiecare vineri de acum in colo voi posta facand un mini rezumat al saptamanii.

Acum am terminat saptamana din punct se vedere educativ. Bla. O saptamana plina,proiecte..alte proiecte…in total OBOSEALA.

Azi voi merge acasa. Dar ma simt gol. Nu ma bucur ca ma duc. Nu am o tragere sa ma duc acasa…de ce? As prefera sa stau aici, sa dorm sa nu stie nimeni de mine. Nu ca acasa ar fii diferit, dar acasa interactionez cu ai mei inevitabil.

Ma doare stomacul, oboseala imi cuprinde picioarele, si genunchii parca ma lasa. Ma simt slabit. Toti suntem asa, incerc sa nu arat asta, incerc sa ii incurajez pe cei din jur si sa ii imping de la spate. Dar nu stiu cat mai pot face asta.

Suntem ingandurati, mergem cu capetele plecate de regula in telefon, acolo ne refugiem. Ajungem acasa mancam ceva in sila, duoa care ne punem in patul nefacut si continuam sa stam pe telefon.

Saptamana asta am tot iesit afara, cu orice prilej. M-am plimbat saptamaba asta cu 4 persoane diferite, am socializat, am iesit de dragul de a vedea soarele de a ma incarca. Dar ceva ma opreste.

Revin cu propozitia: „Nu ma simt bine”. Totul in jur e o schimbare, pana voi accepta asta se schimba iar ceva..

Toti avem stari, cu totii trecem prin 1000 stari pe zi. Uneori de la o extrema la alta.de la ras, ajung cu o usurinta atat de mare la plans. Si da, sunt barbat si da plang. Nu e o rusine, e ceva uman…te descarci de tot ce ai.

Am sa plec de indata, si am sa ajung acasa. Ma asteapta „mama”. O sa am vesnicul dialog cu dansa…”cum a fost saptamana asta”. Am sa ii raspund ca intotdeauna „bine, obositor” incercand sa ii ascund tot ce simt pentru ca stiu ca nici ea nu se simte bine, le are pe ale ei…

Tata e plecat, vorbim zilnic dar relatia tata-fiu este una slaba. Nu am fost fiul poate pe care si-l dorea. Iarta-ma tata, si tu mama…poate nu sunt cum ati vrut.

Mi se spune ca sunt „salbatic”,”siguratic”. Dar eu doar incerc sa nu par deplasat. Sunt bolnav, am multe lucruri de reparat dar ambitia si vointa sunt undeva pe langa 0.

Asa ca…ma voi duce acasa eu salbaticul. Ma voi aseza in fata calcultorului, voi scrie, ma voi refugia in camera mea sperand ca saptamana viitoare sa imi fie mai bine.

Pana atunci…

J.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: