Flashlight.

Acum o să faceți cunoștință cu mine! Cine sunt eu? Sunt Radu un omuleț mic de statură, vesel, dar care ascunde foarte multe lucruri. Este foarte greu să vorbești despre tine, dar am să încerc să o fac cât de bine pot prin intermediul acestui articol.

Am fost înzestrat cu o familie frumoasă, o familie unită.Familia mea fiind compusă din tatăl meu în vârsta de 50 ani, mama mea care a împlinit vârsta de 46 ani, și sora mea care tocmai a împlinit 26 de ani, și eu mezinul familiei în vârsta de 21 ani. Mă pot lăuda cu faptul că am avut cea mai frumoasă copilărie, nu mi-a lipsit nimic, am fost fericit. Până la un moment dat…

Aveam vârsta de 14 ani, atunci când m-am despărțit de mama mea, a plecat departe pentru a se asigura că noi suntem bine aici, și că suntem școala respectiv universitatea pe care o dorim. A fost un sacrificiu mare. Sora mea era la facultate, iar eu la liceu în clasa a 9-a.

A fost cel mai groaznic moment când m-am despărțit de mama mea, fiind foarte atașat de ea.  Am rămas acasă noi, acum ne descurcam doar că lipsea ceva, ne lipsea foarte tare…

Toate bune, au trecut 7 ani de atunci, ne vedeam foarte rar,poate odată pe an. Nimic nu se schimbase, fie 14 ani sau 20, tot mă cuprindea o stare de tristețe, și parcă se rupea ceva în mine atunci când știam că o să ne despărțim iarăși. După 7 ani, au decis să divorțeze, distanța desparte persoane, fapt ce l-am spus și eu lor. A fost cea mai grea încercare pe care am putut să o am. A fost cel mai groaznic moment trăit vreodată , să văd ca părinții mei se despart, încă aștept să văd familia mea reunită, dar este un vis…

A fost una din încercările la care am fost supus viața asta, asta m-a maturziat dinr-un copil într-un adult. Am trăit perioade în care nu m-am simțit deloc bine, nici fizic dar nici psihic sau emoțional. Da, eu la vârta de 20 ani, am fost nevoit să merg la psiholog. Nu mi-e rușine, am avut foarte mare nevoie.

Acum , las supărările deoparte. Acum sunt bine, sunt mai matur, am cei mai buni prieteni , îi am aproape și nu i-aș da deoparte niciodată. Experiența aceasta nu numai că m-a maturizat , dar am învățat să gândesc mai matur, să comunic. Au rămas urme sau să le spun sechele, am tendița de a mă închide în mine, am clipe când vreau să fiu singur și nu doresc ajutorul nimănui.

Ce am realizat? Cum gândesc acum? Smplu. Nu sunt singura persoană care este în situația respectivă, mai sunt miloane de personane. Și plus de asta, mama va rămâne mereu mama, iar tata la fel. Așa a fost să fie, trecem peste și ne asigurăm că pe viitor (noi frații) vom face altfel. Îi iubesc foarte mult pe părinții mei,  așa cum sunt ei, mă bucur că îi am în viață și sănătosi.

Prețuiți familia, cât este închegată. Nu lăsați părinții să plece de lângă copil, copilul suferă tare mult. Aveți grijă de părinții vostri, și arătați-le cât de mult îi iubiți zilnic, printr-un mic gest. Poți să ai toată bogăția din lume, dacă nu ai familia apoape, nu ai nimic. Acesta sunt eu, Radu, iar aceasta a fost strigătul meu.

Ce am să fac pe viitor? Pe viitor am să fac în felul următor. Am să îl închid pe ”Răducu„ în cutiuța cu amintiri ce zace în mine, cutiuța se va închide treptat, zilnic o închid câte puțin. E dureros pentru mine într-adevăr dar odată închis ”Răducu” acolo mă voi ”transforma” în Marele Radu, care voi fi capabil să iau viața în propriile mâini.

Singurul meu vis? Singurul meu vis este să am o familie sănătoasă și fericită. Restul vin de la sine.

Vin sărbătorile pascale…Am să fiu singur.Din nou, istoria se repetă.

J.

 

Anunțuri

8 gânduri despre „Flashlight.

Adăugă-le pe ale tale

  1. Ce pot sa spun? Ai un suflet frumos copil frumos, se vede fara sa trebuiasca mare cunostinta. Cuvintele tale sincere le apreciez cu mare drag. Orice mama s-ar mandri cu un copil intelept, precum esti tu.
    O seara frumoasa suflet frumos !

    Apreciat de 1 persoană

  2. Cu voia ta am să spun că îl respect pe cel ce a devenit Marele Radu, pentru că doar un om mare cu suflet frumos poate fi sincer cu durerile sale. Adevărat că nu ești singurul copil care a trecut prin așa ceva dar ai avut curajul de a ieși din acea durere și să găndești frumos despre tot ce s-a întâmplat. Rămâne să lași trecutul să fie plecat și să trăiești fiecare zi așa cum este ea, unică.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: