Mi-e dor.

Azi deși am avut foarte multă treabă, am cugetat asupra trecutului meu pentru o clipă. Mă uitam peste postările mele anterioare referitoare la mama(ultimele două postări), și îmi aminteam de copilăria mea. Am un zâmbet tâmp. Văd că am scris în una din postări faptul că ” Am avut o copilărie frumoasă”. Chiar așa este. Făcând un acord cu titlul enumăr următoarele:

Mi-e dor de:

  1. Zilele de vară, zilele când eram copil , când ieșeam afară și nimic nu mă aducea acasă, ieșeam cu ”gașca” de princhindei și uitam să mai venim acasă. Cutreieram dealuri, alergam de nebuni, mâncam tot felul de fructe ale pădurii, neștiind că există o groază de riscuri… și totuși era frumos.
  2. Mi-e dor de prieteniile create pe atunci, pe atunci cunoșteam o persoană, nu o judecam la prima vedere, iar a doua zi era cel mai bun prieten. Supărările țineau fix de azi până mâine în cel mai rău caz. Prietenia se sfârșea seara cu ” Nu mai țin cu tine!” , dar mâine la prima oră eram în fața porții chemându-ne la joacă.
  3. Mi-e dor de zilele în care nu aveam nici măcar o grijă asupra zilei de mâine. Nu mă interesa cu ce mă îmbrac, ce mănânc, cu cine ies(important era să ies afară), ce am de făcut pe mâine.
  4. Îmi e dor de familia mea de atunci , nu ne era atât de bine, dar eram fericiți.
  5. Îmi e dor de bunicul meu, nu era zi în care să nu mă întrebe ce fac astăzi, iar eu cu o strălucire în ochi îi spuneam programul.
  6. Îmi e dor de corturile pe care le făceam în casă sau în curte, cred că toți făceam asta.
  7. Îmi e dor să mă joc, să mă joc orice. ”ascunselea”, șotron, elastic, culorile, ”țară,țară vrem ostași”, flori, fete sau băieți, sticluța cu otravă… eu le-am prins pe toate.
  8. Îmi e dor să înființez un club, să fac anunțuri, să le bag în porți la oameni, și să aștept să vina copii în curte la mine să ne înființăm un club… Am vrut și o trupă… Nereușind am crezut că celebritatea nu e pentru mine… În fiecare zi ne jucam ceva, aveam ”bucătărie” în spatele casei..găteam cu nămol și rumeguș, în altă zi străngeam flori de pe dealuri, le legam în buchete, făceam tarabă și ”orăcăiam” că le dăm la 1 leu..
  9. Îmi e dor de pufuleții cu surprize, sau înghețata cu surprize….cel mai bun desert.
  10. Îmi e dor să fiu COPIL.

Dezvoltând:

Ne comandam porţia de dulciuri în timp ce vizionam mult îndrăgitele desene animate. De obicei alegeam pufuleţi, îngheţată şi ouă „kinder”. Bineînţeles că toate aveau surprize, ce constau în diverse jucării, printre care şi nişte mici figurine din plastic, în multiple culori, ce noi le numeam „prichindei”.

Un lighean roşu era perfect pentru piscina păpuşilor, iar licitaţia cu obiecte pentru casă necesita prezenţa noastră. Aveam tobogan cu apă într-o lungă cadă de tablă şi făceam duş în curte pe lemne. Deși eram băiat, fiind la țară și înconjurat de fete(verișoarele mele) am făcut și asta, și o spun fără rușine.

Eram dansatori profesionişti în piscina de 50 cm sau în faţa blocului. Tot în faţa blocului eram atent supravegheaţi de Fratele cel Mare sau jucam volei.

Furam toate ouăle şi tigăile crăpate şi încet deveneam bucătari şefi „în spate”. Pe măsură ce am evoluat făceam jonglerii cu uscăţele dintr-o oală în alta, apoi le împărţeam copiilor de pe uliţă.

Ne învineţeam ochii cu tempera şi fugeam la bunici că ne-a bătut vecinu’ sau orăcăiam într-o roabă acoperită cu o umbrelă şi eram verişorul cel mic.

Intram pe gratis la concertele lui Shakira şi aveam şi loc în faţă, pe tubul de la poalele dealului.

Am învăţat ce e un club şi am vrut unul al nostru, astfel am ajuns să fugim cu mulţi copii din sat prin fundul grădinilor. Mai devreme vorbeam cu luna și așteptam înspăimântați vârcolacii în copacul din vârful dealului.

Am făcut un baraj într-un râu din Moldova şi am învăţat ce înseamnă ironia cu Nini.

Ne umpleam sacul cu fân şi ne dădeam drumul din vârf, fiind atât de entuziasmaţi când doar vreun gard ne mai oprea.

Ne-am dorit celebritatea şi am înfiinţat „Pops4”, dar cum faima durează puţin, nu am rezistat nici noi. Am vrut să fim mari pictori, dar icoana cârcălită în câteva minute era prea puţin pentru noi – am renunţat.

Ne-am făcut cont pe Hi5 şi am uitat de toate ăstea; ambalajul devenind foarte important.

Vom fi supăraţi şi nervoşi, dezinteresaţi şi sictiriţi. Nu vom avea niciodată timp şi vom fi în permanenţă mult prea obosiţi. O să fim blazaţi şi fără chef. Vom fi departe unii de ceilalţi. Ne vom întâlni la o cafea, un ceai sau un puzzle. În fiecare an, timp de mulţi ani, să ne auzim cu bine.

J.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: