De la mic la mare.

Nu știu cum e să fii fratele mai mare, dar cu siguranță știu cum e să fii fratele mai mic. Nu am avut parte de un model al ”fratelui mai mare” în copilărie. Da, ai fost sora mea mai mare a familiei care ieșea în evidență mai mult pentru felul tău mai rebel. Erai mai dură, mai rea, mai guralivă, mai curajoasă… Dar acum nu mai ești!

Tot ce a rămas de atunci a fost o ruptură care acum se adâncește tot mai mult. Ce frumos ar fii fost să ne jucăm împreună, să fim mai uniți, să am un partener la drum atunci când vom rămâne singuri. Dar nu e așa, ai ales încă de mică să pui familia pe ultimul loc.

Îmi plăcea să stau cu tine, sau chiar cu persoanele cu care tu stăteai, chiar dacă mă duceam cu tine și stăteam într-un colț ca un mut. Te admiram și te vedeam ca pe un erou al meu, pentru că toți te plăceau, și erai plină de viață. Am încercat să iau asta de la tine, mi-a reușit, acum la vârsta asta sunt capabil să mă fac plăcut. Când era vorba de prietenii tăi, eu eram fratele mai mic al tău, râdeai de mine doar pentru că știai că mă supăr, dar eu tot mă simțeam important fie din umbră.

Mersi , acum îți mulțumesc. Când eram mic, tu făceai toate treburile iar eu mă simțeam inferior pentru că mă comparam cu tine, acum am ajuns să fac unele lucruri chiar mai bine ca tine.

Tu ai fost cea care a înfruntat greutățile din adolescență. Tu nu ai avut ca mine telefon în clasa a 7-a , nu ai avut un Notebook în clasa a 11-a , nu ai avut un majorat, și lista poate continua. La 18 ani lucrai, puteai face mult mai multe de atât. Acum ai ajuns undeva, și ai uitat de mine, de mama, de toți. Ai mers pe drumul tău.

Când te-ai mutat din ”camera noastră”, a fost un mare șoc deși pe vremea aia eu eram încă copil în ochii tăi. Inițial, am fost egoist, gândind că o să fie și mai greu pentru mine să duc tot. Dar, am realizat repede că era cea mai bună decizie pe care o puteai lua pe vremea aia. Casa părintească îți adusese prea multe tristeți. Nu ai mai venit acasă de atunci mai deloc, chiar pot să număr pe degete de câte ori ai mai venit în 8 ani de zile.

S-au schimbat multe de atunci, părinții nu mai sunt nici ei la fel, camera nu mai este la fel, noi nu mai suntem la fel. Și prin asta mă refer că ne-am înstrăinat soro. Nu mai simt nimic. Se spune că e imposibil să simți asta, dar chiar nu simt că ..ești sora mea acum.

Sunt atât de dezamăgit de tine. Ai ales un drum greșit, ai uitat să te uiți în spate să vezi dacă te urmez sau nu, ai mers mult prea în față. Acum ne vedem rar , asta dacă eu merg la tine, dar nu mai vreau să-ți invadez viața.Am fost de câteva ori, dar ceea ce am primit a fost morală, chiar și de fratele mai mare. Nu ai nevoie de mine! De unde știu? Pentru că dacă aveai nevoie de mine mă cautai odată, sau făceai un gest prin care să-mi arăți faptul că acum , în al 9-lea ceas te interesează ce fac sau cum sunt. M-ai anunțat că nu vei fi alături de mine nici la terminarea facultății, mișto, atât contez eu pentru tine am înțeles. Nu mai am 6 ani și tu 12 ca să fugi de mine cum făceai în copilărie. Am 21 și aveam nevoie de tine.

Așa cum mă vezi tu, incapabil, sensibil, fricos, bolnăvicios, trist, antisocial, sălbatic, cu o ultimă putere și un ultim sentiment îți doresc să ai grijă de tine. Eu nu te mai caut pentru că o fac în zadar!

J.

 

Anunțuri

4 gânduri despre „De la mic la mare.

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: