Viața unui cadru didactic (Partea I)

IMG_20170715_221405301

Stăteam astăzi și mă gândeam, oare ”este ușor drumul unui cadru didactic”? Și astfel am ajuns să pun problema aceasta, să văd dincolo de actul de predare și învățare și evaluare.

Am am mers la facultate astăzi, am ajutat cadrele didactice ale facultății mele să înscrie studenții și la modulul psihopedagogic. Azi toate bune și frumoase, lume puțină, eu odihnit, companie bună în sala unde se înscriau viitorii studenți. Dar după am mers să prezint situația și m-am întânlit cu un anumit cadru didactic care m-a impresionat.Am ajuns să mă atașez de facultate după 3 ani, de cadrele didactice de acolo chiar și de băncile și corpul unde obișnuiam să fac curusuri, sau nu!

Revenind, chiar când ieșeam din cabinetul DPPD(Departamentul de pregătire a personalului didactic), am dat nas în nas cu acel cadru didactic. Am observat atâta oboseală pe chipul acesteia, parcă niciodată nu a fost așa! Și astfel mi-am pus sute de întrebări legate de ceea ce credem că face un cadru didactic, și ceea ce face de fapt. ”Un fel” de relație între curriculum ideal și curriculum real.

Actul de predare-învățare-evaluare.

Dacă aș întreba un număr de 100 de persoane: ” CE CREZI CĂ FACE UN CADRU DIDACTIC?” sunt convins că mai mult de 90 dintre aceștia mi-ar răspunde cu un exemplu care să țină de actul de învățare al elevului, ca de exemplu: ”predă”, ”dictează”  sau mai știu eu ce. (Mă rog, ați înțeles ideea.)

De fapt, un cadru didactic, nu doar ”predă” elevilor, cadru didactic în spatele acestei predări are niște obiective, are niște finalități, niște metode alese cu mare atenție prin care să ne faciliteze nouă învățarea. Degeaba profesorul predă, dacă acesta o face haotic și fără a avea niște obiective bine stabilite, și nu ține seama unor metode. E ca și cum aș explica unui elev trunghiul prin conversație euristică, nu ar funcționa. Și în plus de asta, după ce trece de acest proces de învățare-predare trebuie să elaboreze din nou bineînțeles un/mai mulți itemi prin care să facă evaluarea. Am trecut prin asta doar ca teorie, și nici asta nu e ușor.

Timpul liber al unui cadru didactic.

Timpul liber al unui cadru didactic este aproape inexistent. De cele mai multe ori îl apucă ora 2-3 dimineața corectând lucrări, sau pregătind lecția ce trebuie să o predea mâine, sau pur și simplu se ocupă de alte lucruri care țin de manangementul instituției de care aparține (o altă parte a educației). Sunt curios cum și când un cadru didactic poate să spună că e odihnit, și că în acest weekend nu a făcut nimic, a ieșit cu familia. Am voit să întreb ,dar mi-a fost rușine.

Cum reușesc ei să petreacă puțin timp și cu familia? Sunt atât de curios? Iar în cazul în care cadrul didactic este de sex feminin, cum are puterea ca după 8 ore de muncă la universitate, să meargă acasă, să facă teme cu copilul, să facă mâncare, să facă curățenie, sau să stea cu persoanele/animalele dragi lor, și să le ofere puțin timp și afecțiune?

Altceva!

Cu toții credeți faptul că, atunci când copilul vostru termină școala, profesorul termină de asemenea, nu? Vă înșelați. Astăzi, am adresat întrebarea aceasta, și răspunsul a fost: ”Eu nu iau acum vacanță, deabea pe 1 August intru în concediu”. Cadrele didactice continuă să lucreze chiar după ce elevul a intrat în vacanță, fie la înscrieri, fie la alte treburi.

Concluzionând

Acum poate o să spuneți faptul că, voi lucrați zilnic și nu mai plângeți atât. Dar consider că pe spatele cadrelor didactice există o responsabilitate enormă din două perspective: 1. Atâta timp cât elevul este în școală, profesorul răspunde de elev, și 2. Profesorul are de asemenea responsabilitatea de a educa elevul. Este una din cele mai mari provocări, pentru că nu toți elevii sunt la fel, fiecare are stilul și ritmul lui profesorul trebuind să se ”muleze”/”plieze” pentru fiecare.

Poate acum ceva vreme și eu credeam că este ușor să fi cadru didactic. Acum nu mai cred la fel. A fi profesor înseamnă a te ridica deasupra tuturor elevilor şi, totuşi, a te coborî ”la mintea lor”.A fi profesor înseamnă a fi capabil de a face 180 de lucruri în acelaşi timp, care nu au nicio legătură cu obiectul pe care îl predai.A fi profesor înseamnă a comunica zilnic tuturor elevilor cunoştinţe fundamentale pentru ei şi, în cele mai multe cazuri, să şi ai dreptate.A fi profesor înseamnă a-ţi găsi mai mult timp pentru alţii decât pentru tine.A fi profesor înseamnă a avea veşnic pe faţă un zâmbet care poate rezista reducerilor de salariu, copiilor cu probleme, părinţilor îngrijoraţi.A fi profesor înseamnă a-ţi continua meseria şi atunci când părinţii îţi pun fiecare mişcare la îndoială şi când alţii nu te susţin.A fi profesor înseamnă a avea 6 perechi de mâini, să ajungi să le faci pe toate, dar mai ales 3 perechi de ochi: o pereche să-l vadă pe elev aşa cum este el în realitate şi nu cum l-au etichetat alţii; altă pereche să fie plasată la spate pentru ca profesorul să vadă ce nu este de văzut, dar trebuie cunoscut; ochii din faţă sunt doar pentru a vedea cum se comportă copilul, pentru ca mai apoi să poată reflecta asupra acestui comportament şi să poată spune: “ Înţeleg şi cred în tine”.A fi profesor înseamnă a veni la muncă chiar şi când eşti bolnav, înseamnă a preda unei clase de copii care nu vor să înveţe, înseamnă a păstra un loc special în inima ta pentru copiii care nu sunt ai tăi, înseamnă a înţelege toate frământările prin care trec cei aflaţi în dificultate.A fi profesor înseamnă a avea inimă bună, dar şi dură uneori, înseamnă a juca câte o scenetă în fiecare oră cu alţi actori.A fi profesor înseamnă a avea pe obraz o lacrimă: pentru bucuria şi mândria de a vedea cum un copil reuşeşte să rezolve şi cea mai mică sarcină; pentru singurătatea copiilor cărora le e greu să se adapteze; pentru compasiunea faţă de sentimentele părinţilor. Lacrima pe obraz vine din durerea de a nu putea ajunge la unii copii şi dezamăgirea pe care o simt ei; vine când profesorul a stat un an sau mai mulţi cu o clasă şi trebuie să-şi ia rămas bun de la acei copii şi să fie gata să întâmpine o nouă generaţie.Cine poate să înţeleagă toate acestea, acela înseamnă că e profesor şi drumul lui, cu bucurii şi cu dezamăgiri, se va împleti cu destinul copiilor pe care îi va educa şi îi va pregăti pentru viaţă.(preluat)

Nu este ușor nu? Postarea este cu dedicație specială pentru toate cadrele didactice pe care le cunosc! Unele s-ar putea să se regăsească. Multă putere de muncă vă doresc ”Eroinelor”. Să ne revedem cu bine în noul an școlar, și odihnă plăcută vă doresc!

Vacanță plăcută!

J.

 

Anunțuri

5 gânduri despre „Viața unui cadru didactic (Partea I)

Adăugă-le pe ale tale

  1. ce frumos…chiar asa e, doar ca fff. putini stiu asta, sau o recunosc! respect celui care a scris atat de realist aceste lucruri! am predat …35 de ani…si acum am decis sa ma retrag cu 3 ani inainte…am ajuns la epuizare! vacanta aia de 3 luni…demult nu mai are 3 luni…si alte mizerii impuse…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Asa este. Ai perfecta dreptate, in tot articolul.
    Intr-o scoala, cadrul didactic lucreaza toata vara/ tot anul (exceptand concediul de drept).
    O scoala nu este inchisa efectiv, niciodata. (Desi cine nu stie – adica majoritatea -, spune: „Ah, ce misto, sunteti liberi toata vara, la fel cum sunt copiii!” sau „Pai ce faceti la scoala in fiecare zi daca nu sunt copii?”) 🤔

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: