50. 4.August.1967

Azi e despre tine, tată!

19357431_1207676826028224_341146611_n.jpg

La mulți ani frumoși, tată! Înca 50 de ani tot așa și totul este perfect. Sănătate îți trebuie doar, atât. Restul vin cum ”or putea” ele. Altceva nu cred că avem nevoie.

Eu o să vă povestesc despre omul TATA. Scriem atâta despre mame, despre ce trebuie și ce nu trebuie ele să facă, despre greșelile mamelor noastre, despre cum să fim noi mai buni, dar despre tați cine scrie? Nu erau și ei acolo, cu noi când creșteam?

Fericirea tatei, a fost când…

Tata a fost cel mai fericit om când a aflat că mama a născut, și ca să vezi era și băiat! Ce fericire, câtă agitație. Se mai întâmplă ca doctorul să te anunțe că ai să ai fată… așa s-a întâmplat și în cazul nostru.

M-am născut la ora 21:30, când tata primește telefon de la spital. A născut mama un băiat. Mare i-a fost fericirea, mare a fost pe moment ”bairamul”! Din spusele mamei, și al bunicii din partea tatălui, tata a reacționat la extrem. La 12 noaptea suna toți cunoscuții să se laude că are un băiat.

Tata e un om public.

Așadar tata nu a fost mai niciodată acasă, mereu era plecat. Întâmplarea facea ca el mereu să ajungă doar seara, la cină, după care toată lumea mergea la somn. A fost și va rămâne un ȘOFER. Asta i-a plăcut mereu și îi va plăcea în continuare. Toată lumea îl cunoaște pe tata, toată lumea apelează la el în caz de nevoie. Când cineva are o problemă de natură medicală, fiind șofer la spital mereu lumea a găsit un sprijin în el. E amuzantă totuși situația. Sunt băiatul lui Dragoș, mă simt mândru! Toată lumea îl știe pe Dragoș fiind într-un sat mic, așadar mă știe și pe mine. Mereu s-a lăudat cu mine tata deși nu făceam cine știe ce chestii.Poate și de aceea nu prea stătea pe acasă. Îi ajuta pe alții, iar aceștia erau publicul lui. Nu le lua bani, n-a venit niciodată cu bani acasă sau nu i-am văzut noi, copiii, dar știu că nici mama, pentru că îi reproșa asta.

Pentru mine, tata a fost omul care nu mi-a refuzat niciodată nimic.

Nici măcar lucrurile imposibile. Tata mereu a vrut ca eu să fiu bine, să am tot ceea ce îmi trebuie deși uneori chiar trebuia să se certe cu mama pentru această temă. Nu mi-a lipsit niciodată nimic din partea lor, și asta pentru că știam că sunt punctul tatei sensibil, așa că atunci când aveam nevoie de ceva apelam la el, evident.

Jucării am tot avut, stricam tot din prima zi. Telefoane la fel. Culori de colorat cu tona. Mereu aducea lucruri de la spital, eu jucându-mă cu ele. Aveam colecție la un moment dat de sticulțe uzate de ser (penicilină). Am avut mănuși, scule… Dulapul lui de scule era și al meu, dar dulapul meu era doar al meu. Mai furam câte o cheie de la el, sau ciocanul de bătut cuie, dar știa că le găsește la mine.

A încercat să mă țină aproape în ciuda faptului că nu m-a atras vreodată fotbalul, sau mașinile… Eu când eram mic i-am spus că vreau să mă fac aviator. Iaca! Acum sunt cadru didactic (în devenire). Mă ducea mereu la terenul de fotbal cu el, el fiind un suporter înrăit. Eu mă duceam doar pentru că știam că îmi va cumpăra semințe și mă mai văd cu câțiva amici acolo. Odată a încercat să mă lase să conduc, eram mai mic, nu mi-a plăcut. Revenind, și așa tata a încercat să mă poarte oriunde cu el.

Trebuie precizat faptul că tata este și medicul meu personal. Îmi este frică de injecții, da și o recunosc, sunt dureroase și nu prea am avut de a face cu ele. Așadar mereu pentru a evita întâlnirea cu o injecție, făcea pe dracu-n 4 și vorbea cu doctorul să îmi dea mereu pastile. Mă cunoaște destul de bine, și dacă există ”o schimbare la față” știe că nu sunt în regulă. (Tată, dacă vezi asta, vezi că acum am LARINGITĂ, am nevoie de pastile.)

Mama a fost autoritară, ea voia ca eu să am doar note bune. Voia săraca… Am fost și eu elev, nu mi-am făcut temele… rahat. Luam note mici, pe care nu aveam curajul să i le arăt mamei pentru că știam că primesc interdicții la ceva. Așa că mereu tata afla și semna carnetul de elev.


ACUM!


Acum e rândul meu tată! La mulți ani încă odată, o zi frumoasă îți doresc. Fericire, iubire, răbdare și viață lungă. Trebuie să mă vezi crescând nu?

Nu am să vă părăsesc niciodată pe voi (părinții), și să știți că vă iubesc, deși nu o arăt de cele mai multe ori!

J.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: