Capitol nou, Ipohondria!

Nu știu dacă aș putea fi catalogat ca fiind un ipohondru, dar eu prezint multe simptome ce ar putea spune asa. Ipohondria pe care o am (sau nu, fiind doar în capul meu) îmi influențează viața, făcând să mă simt cel mai neobișnuit și mutant om! 

Cum se manifesta la mine ipohondria? 

De multe ori când sunt pus în fața faptului să călătoresc cu mai mulți oameni, sau pur și simplu să stau într-o încăpere cu ei…iar unii dintre aceștia strănută, sau tușesc încep să respir altfel. Încetez în a respira normal, încerc să țin mai mult aerul în mine doar pentru a nu fi nevoit să împart ”aerul” plin de bacterii și viruși cu ei . Da e ciudat, dar când ies afară, fapt care trebuie să se întâmple destul de repede, iau o gură mare de aer pentru că simt nevoia să mă oxigenez. Senzația e sufocantă, vizibil mă îndepărtez de acei oameni, și devin destul de reticent.

Urmăresc emisiuni, sau … simple postări pe facebook (nu ar trebui să mi se permită asta) Și văd un titlu, ”seara avea o zgrăbunță pe umăr, nu îți vine să crezi ce s-a întâmplat a doua zi”. Imediat mă controlez să văd dacă nu am și eu acea zgrăbunță..mi se părea că semăna cu una de mai demult, caut alte poze…și așa ajung să pierd 2 ore…

Sau

Cea mai nasoală chestie am pățit-o mai demult. Am luat de la un câine, o ciupercă…nu știu cum am reușit…câinele era de casă, vaccinat, deparazitat….bine că ea nu o avea, dar eu da. Am luat pecingine… Am ignorat complet apariția ei pe moment pana m-am trezit scărpinându-mă într-o dimineață…Am dat buzna la sertarul cu alifii. M-am dat cu 4 feluri de alifii, că doar eu sunt doctor, caut pe internet și…impovizez… Până când am făcut dintr-o bubiță o adevărata crescătorie de ciuperci în barba mea.

Vai cum arata, și vai ce mă mânca…După 1 lună de chin și mâncărime… după ce am înflorit bine ciuperca din barbă, am mers la dermatolog… răspunsul lui fu ăsta: ”Băiete, nu știu ce ai tu acolo”. Nu mai precizez că am căutat pe internet înainte…cum se manifestă ciuperca, și nu regăseam simptome cu cele pe care eu le aveam, mai mult mă asemănam cu alte boli, cancer, sida , etccccc! Eram terifiat, eram îngrozit. Ea se umfla tot mai tare, și mă mânca tot mai rău…se extindea, imi iesea una si pe picior… iar eu stăteam și îmi număram zilele. 

Un prieten, m-a dus forțat la dermatolog. Revenind, am spus ce mi-a relatat doctorul… Ne uitam unul la celălalt ca doi prosti, eram convins că am o boală gravă , că am să mor, că nu mai văd ziua de mâine. Totodată, eu eram alb, leșinat aproape. Prietenul meu îi spune dermatologului că mai am una pe picior. Mă dezbrac, se uită și constată că e pecingine.

Orice durere aș avea, ce bubiță apare nouă, fie coș fie…nu știu..un fir de păr crescut anapoda…eu caut…și mă îngrozesc de fiecare dată de ceea ce găsesc.

Daca mi se intampla sa nu ma simt tocmai bine intr-o zi oarecare sau am o stare de disconfort, ma gandesc ca sigur am ceva foarte grav, asa cum ar face orice ipohondru. Daca am palpitatii, de pilda, ma gandesc automat ca am o afectiune la inima sau, mai rau, pot sa cred chiar ca am o gaura in inima pe care doctorii n-au descoperit-o. Daca ma doare mana ma gandesc daca nu cumva sunt in pragul unui atac de cord.

Ipohondria, in termeni medicali “hipocondria”, reprezinta preocuparea excesiva sau teama de a suferi de o boala grava. De cele mai multe ori, starea de anxietate persista chiar si dupa un consult medical in care bolnavul este asigurat ca temerile legate de simptomele sale nu au o baza medicala solida.

Sunt doza de amuzament a prietenilor mei, râd de mine din cauza asta neștiind cât de nasol este să fii așa. Starea de sprit e influențată la maxim. Poți oricând de la fericire și nicio treabă să ajungi la o teamă și un stress că poți suferi de ceva.

Ei mereu râd de mine, cum aș reacționa eu. Recent am fost muza unor prieteni care se întoceau de undeva acasă, ei erau traspirați , iar la ieșirea din cameră/clădire/whatever unu zice: Cum ar reacționa J în cazul ăsta? Celălalt spune:

(Nu știu cum a fost, dar speculez)”Panicăăăăă, suntem transpirați, e frig, facem pneumonie/răcim dacă ieșim așa.”

Da, ce să zic. Mereu se aruncă cu boli în mine, și eu ca prostu mă sperii. Ajunge că îmi pun eu deja diagnostice, nu mai am nevoie de altele.

 

Reclame

8 gânduri despre „Capitol nou, Ipohondria!

Adăugă-le pe ale tale

      1. Prietenul meu a fost operat de apendicită acum vreo 5 ani După externare a rămas cu niște dureri în piept (nu știu care-i legătura). Cert e că mă înnebunise cum că are niște bule de aer și că e grav, că așa se diagnosticase el. Cum l-am făcut să uite de bulele lui și ciudatele diagnostice pe care și le punea, dându-i altceva la care să se gândească, cum nu l-a mai durut :))

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: