Scrisoare către bunica.

Bunică,

Au trecut câteva zile de când ne-ai lăsat aici, singuri! Nu am putut să cred atunci când am aflat faptul că ai ales să te duci sus, acolo unde tu își doreai de foarte mult timp să ajungi pentru că așa cum o spuneai și tu: ” Am trăit, am văzut fiecare fată la locul ei, acum vreau să merg să mă văd cu ai mei!”Nu am putut să cred că te-ai dus de lângă noi şi ne-ai lăsat tuturor un gol în suflet, singurele cuvinte ce le-am putut rosti au fost „nu ştiu ce să zic”. Nu am mai vorbit cu tine de ceva timp (înainte să se întâmple asta) și îmi pare nespus de rău…Eram atât de fixat pe treburile mele, pe job, pe școală.. încât am uitat să te mai caut să văd ce mai faci. Nu am arătat că îmi e dor de tine, și e drept lucrul ăsta, știu..dar asta înseamnă că nu mă gândeam la tine.Mergeam la tine răruț, și atunci când mergeam stăteam cu tine de vorbă, îmi plăcea faptul că mereu mă întrebai de toată lumea, te interesa de soarta fiecăruia dintre noi, ce facem, cum stăm, ce mâncăm, cum e la lucru… Mereu am fost atât de grăbit încât, am uitat să îți spun că te iubesc.  Nu am spus, nu am arătat, iar acum asta e prea târziu…Îmi pare rău…Dar tu ne-ai făcut să ne întoarcem acasă şi să ne unim toţi în jurul tău. Din nou. Păcat că de această dată am făcut-o fără al tău suflet şi noi toţi cu lacrimi curgând pe obraji. Vocea ta nu îmi mai spunea ” Ne mai vedem, să fim sănătoși” iar lucrurile astea îmi sfâşiau sufletul aşa cum lupii îşi sfâşie prada.Mereu mi-a fost frică să iau parte la înmormântări sau să mă apropii de cei care au plecat de printre noi, dar când te-am văzut mi-am dorit să am puterea să spun ceva iar tu să te ridici de acolo, mi-aş fi dorit ca noi nepoții tăi, și ficele tale să fii avut mai multe momente alături de tine şi să îţi fi mulţumit pentru tot.În ziua înmormântării , preotul a fost nevoit să citească nişte cuvinte despre tine, ca noi cei prezenţi să „te cunoaştem mai bine” , însă lacrimile noastre erau dovada că fiecare din noi cunoştea o parte a ta, tu ne-ai iubit pe toţi diferit şi totuşi în acelaşi fel.
Preotul a citit nişte simple cuvinte, informaţii care ne erau cunoscute tuturor şi care în opinia mea nu descriau nici 5% din ceea ce tu ai fost.Ai fost fiică, soţie, soră, mamă, bunică, străbunică, cu unii mai blandă iar cu alţii mai severă, dar ai rămas prezenta în inimile tuturor.Cu timpul viaţa m-a plesnit peste cap şi prea ocupat luptându-mă cu ea, am uitat de tine. Am uitat de lupta ta cu viaţa şi am uitat cât de bine îţi făcea să îmi auzi vocea și să stau cu tine 1 oră de vorbă despre orice.Am început să ajung la tine cât mai puţin. Şi ştii că acum aş vrea să merg să te văd? Aş vrea să îţi spun tot ceea ce nu ţi-am spus. Iartă-mă pentru tot ceea ce nu am realizat , iartă-mă că nu ţi-am arătat cât bine mi-ai făcut şi mai ales că nu ţi-am mulţumit pentru toate.Mereu voi avea în minte zâmbetul tău blând. O să-mi fie dor să ajung la tine acum, să merg la tine în cameră, să stăm de vorbă, și la urmă când era să plec să te sărut pe frunte cum făceam de obicei și să îți spun să ai grijă de tine, și că ne mai vedem. Acum a rămas doar camera ta goală, și puțin rece…

Te iubesc bunico!Noi toţi te iubim!Odihneşte-te în pace!
Această este scrisoarea mea pentru tine şi sper de acolo de sus să rămâi îngerul nostru! Dormi în pace, sunt sigur că de undeva te uiți acum la noi, și ne vezi pe toți..Sper să îți fie bine, sper ca să nu mai simți durerea pe care ai simțit-o în ultimii ani, sper să nu te mai chinui…

Reclame

7 gânduri despre „Scrisoare către bunica.

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: