Sărbătorile vin!

Vin și nu mai e nimic la fel cum a fost odată. Nimic nu mai este cum a fost, nici eu, nici tu poate. Nici casa unde am copilărit nu mai este așa, nu mai este acolo nici familia mea, nu mai e magia. Lipsește cu desăvârșire magia sărbătorilor care le făcea atât de speciale.

Suntem mult prea grăbiți, și punem accentul pe lucruri care nu au o așa mare importanță. De recunoscut faptul că asociem crăciunul cu mâncare și cadouri? Așa e!

Nu sunt eu cel mai mare credincios, și nu mă voi implica în acest subiect acum, dar consider că sărbătorile trebuie să unească familii și să ne facă să fim mai buni, să iertăm, și să ne bucurăm de acel moment exact așa cum este.

Acum câțiva ani nu era așa, aveam niște emoții și niște noduri în gât pe vremea asta. Așteptam crăciunul, și număram zilele.

Atunci era mai mult despre cadouri, recunosc! Așteptam moșul să vină cu sufletul la gură, șă văd cât de cuminte am fost în acel an. După părerea mea eram așa de cuminte, dar nu puteam să o dovedesc de multe ori. Cu toate astea părinții treceau cu vederea.

Atunci credeam în Moș Crăciun. Și îmi era teamă tare că nu o să vină și la mine. Dar rezolva tata în fiecare an, cu nenea Bogdan (moș crăciun). Iar dacă moșul era mult prea ocupat și nu venea, trebuia să adorm ca dimineața să găsesc ceva. Aștfel nu se putea.

Încă mai am un urs de pluș de când eram mic, este singurul lucru pe care îl mai am de atunci. Și nu renunț la el. Mereu stricam jucăriile pe care le primeam din prima zi (așa spune mama, că niciodată nu a rezistat o jucărie de la an la an.)

Acum e despre altceva. ”Ne dăm seama că ne-am maturizat , atunci când de crăciun nu ne dorim cadouri ci PERSOANE”. Fericirea ușor s-a redresat pe altă cale. Nu mai vreau cadouri acum, cred că am tot ce îmi trebuie, pot să stau așa.. în schimb îmi e dor de persoanele dragi mie, care făcea ca sărbătorile să fie în acel mod.

Mi-e dor de mirosul de mâncare pe care în fiecare an îl simțeam înainte cu 1 zi de crăciun. Mereu încercam să particip și eu, sau să încurc. Nu sunt eu cel ce aștepta crăciunul pentru masa de craciun , dar acesta a fost primul lucru pe care l-am expus!

Simțeam că vin sărbătorile prin simplul fapt că ai mei părinți erau exact ca două furnici. Tata mereu se ocupa de curățenia din curte, de lemne, de tot ce se putea, iar mama cu sora-mea de mâncare și curățenie.

Mi-e dor de familia mea din acele timpuri. Nu eram atât de bine atunci , dar eram fericiți. Nu aveam poate tot ce ne doream, dar ERAM fericiți. Cu câtă ”emoție” legam bomboanele de pom alături de sora mea, urmând ca seara să împodobim bradul. Regret că acum nu mai pot face asta. Tradiția aceasta s-a dus de câțiva ani. Sora mea nu mai este aici, este departe de mine, iar tata a renunțat de mult la ideea de a avea brad natural de crăciun.

Pot să spun că acum ceva timp a apărut în casă inamicul meu numărul 1. BRADUL ARTIFICIAL. Ideea a fost a mamei, și nu am să fiu de acord cu asta niciodată. Am cumpărat un brad micuț, cu fibră optică pe motivul că cel mare natural, mereu făcea mizerie, și că nu știu ce. DAR asta era magia crăciunului. Mirosul de brad natural , de mandarine… nu știu.  Nu aveam mereu cel mai frumos brad, nu voiam cel mai ”bogat” brad.. Au fost ani când aveam câte unul așa de ”chel” cum spunea soră-mea. Dar mereu la final după ce îl împodobeam eram tare mândru de el. Mereu mă certam cu sora mea pentru că nu eram de acord cu nuanța globurilor alese de ea.  Acum nu mai este nimic. Au rămas toate într-o cutie în debara. Instalațiile care de multe ori nu funcțioau,  globurile de care nu ne puteam desprinde deși erau vechi, și steluța din vârf. Mi-e tare dor soră…

Mi-e dor de mama și de tata din vremurile alea. Erau acasă, erau cu noi, erau fericiți. Nu contest că acum nu sunt fericiți, dar sunt cu siguranță CONVINS că atunci era mult mai bine. Mi-e dor să merg la bunica , și să o colind…dar acum nici ea nu mai este! Îmi este dor de bunica,de bunicul meu… Cu fiecare persoană ”pierdută”  câte un strop de magie piere…

Nu mai sunt nici colindători cum erau atunci. De câțiva ani am tot rămas singur acasă de sărbători. Am rămas uimit să văd că au fost doar câțiva colindărori. Din nou am să fac referire la mine, și vremea când eram eu mai mic. Nu era an în care să nu merg cu colindul. Ne pregăteam toată ziua, și când se însera plecam. Mergeam de cele mai multe ori în serie, cu verii mei. Intram 3 prima dată la o casă, apoi îi așteptam și pe ceilalți din urma noastră. Pleacam pe la 7 de acasă și ne întorceam la 12-1 aproape, înghețați cu pantaloni ca de tablă. Dar și așa era frumos!

Ce dor îmi este să merg cu o colindă. Doar de dragul de a mă duce. Recent îmi povestea mama faptul că atunci când erau ei tineri, se întâlneau câțiva și mergeau să colinde toți prietenii lor, urmând ca după ce se termină să se stângă acasă la cineva (probabil ultimii  ) și să stea împreună. Mi-ar plăcea și mie asta. Am crescut, am plecat, și am uitat de asta.

Fulgi de zapada, usor sa cada

Sa-mi faca inima sa nu mai arda

Sa vina iarna, sa ma adoarma

Sa ingroape dorul ce ma omoara

 

ATÂT SPER.. E ultimul lucru.

Sper să nu mai am parte de sărbători cum am avut până acum . Lipsite de …orice vlagă. Te rog ”2017”, fă ceva ca acest an să fie special. De câțiva ani nu am mai simțit nimic, și vreau să-ți spun că îmi e tare dor.

J.

Ne auzim de sărbători.

 

Reclame

9 gânduri despre „Sărbătorile vin!

Adăugă-le pe ale tale

  1. o dragul meu copil….ti-e dor tie…mi-e dor mie….si sunt convinsă că le e dor la multi….trăim din amintiri din păcate….sper că iubirea dintre noi să rămână pentru veșnicie!!!!atât ne-a mai rămas!!!!

    Apreciat de 3 persoane

    1. Iubirea este veșnică, mamă! Cu amintirile ne ”hrănim” în ultima vreme, sau ba chiar mai mult cred că ne amăgim! Promit că acestea sunt ultimele sărbători pe care le vom face în așa, departe unii de ceilalți!

      Apreciază

  2. Acum ceva vreme ți-am spus, tot aici, că situația noastră e oarecum aceeași. M-a emoționat articolul tău și să știi, dragă Radu, că sărbătorile de odinioară nu vor mai fi niciodată aceleași. Nici nu familia alături pentru că modernismele acestea strică farmecul unei sărbători. Ce pot să îți doresc? Sărbători fericite, chiar dacă nu sunt așa, multă putere și sper ca noul an să te prindă cu cât mai multe idei, aici pe blog! Te îmbrățișez cu drag!

    Apreciat de 1 persoană

  3. Nu stiu ce as putea sa iti spun ca sa te inveselesc…Iti pot spune ca ai cel mai pretios dar al vietii: familia ta. Alti oameni nu au nici brad, nici globuri, nici casa si nici…familie. Pretuieste clipele care vor veni, filmeaza, fa poze si pune-le bine la pastrare in sufletul tau si cand ti se va face dor, scoate-le de acolo, scutura-le de praf si retraieste-le. >:D<

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: